Despre ce ma enerveaza de Paste

Pastele a devenit de ceva timp o sarbatoare mult prea comerciala. Cu iepurasu, cu febra cumparaturilor, vacantelor. O nebunie. La mine acasa, in Maramures mai era un obicei tampit, ca de Paste musai sa-ti iei haine noi si cand mergi la biserica sa te falesti cu ele. Si toata lumea te intreaba inainte …ce ti-ai luat nou?A doua chestie care ma enerveaza e imbulzeala din noaptea de inviere la luat lumina…de parca cine ar fi primu lumina ar castiga ceva premiu. Apoi cumparaturile in exces..ca doar odata pe an e Pastele si atunci tre sa te imbuibi in 3 zile cat pe 3 luni. Apoi mai e nebunia cu vacantele de Paste, de parca Pastele ar fi un cincediu, nu o sarbatoare pe care trebuie s-o petreci acasa cu familia, cu cei dragi. Nu ii inteleg pe cei care merg la mare sau la munte. Daca ar merge in pelerinaj la vreo manastire sau la mormantul sfant as intelege. Dar ce sa faci de Paste la mare…doar asa de fite…ca plaja sau baie nu cred capoate fi vroba…dar suntem romani…si asta ne intuneca tot creieru…

la ce bun, daca nu scriu despre barfe?

La ce bun? Pe cine intereseaza? Cred ca aproape pe nimeni. Inca nu am apucat sa-mi fac un public. Nu posed informatii extraordinare pe care sa le bombez si sa ajung la nivel de tabloid. Nici nu as vrea asta. Totdeauna m-am ferit sa-mi asociez numele cu cel al tabliodelor. E mult prea multa perversitate si consumatorism ieftin si de prost gust cu care nu vreau sa am de a face. Prefer sa fiu un anonim de calitate si cu constiinta impacata decat un cineva ieftin si de slaba calitate. De fapt cineva ar putea sa-mi dea peste nas, ca devin autosuficienta si nu e deloc bine. Nu sufar de complexe de superioritate dar sunt alergica la prostia fatisa si la scarile de valori intoarse cu curu’ in sus.Si atunci daca nu sunt extraordinara si nu posed informatii extraordinare de ce m-am apucat de scris…Eh…adevarul era e ca, de cand am fost pusa pe liber de la Gardianul…din cauza problemelor banesti ale ziarului , mi s-a facut dor sa scriu. Si pentru ca stiu ca nu o sa gasesc curand un job de ziarist, m-am hotarat sa scriu aici. Despre ce…voi vedea pe parcurs…dar probabil nu ma voi indeparta prea mult de zona presei…

Si eu am fost furata in Romania...

Incep acest blog intr-un mod cat se poate de …nepotrivit cred, cu acest titlu care exprima o frustrare din capu’ locului. Dar asta e… Nu caut un tap ispasitor pentru situatia asta in care ma aflu si care nu e chiar roz, caci nu demult ma enerva la culme treaba asta …sa dam vina pe tara, pe conducatori, pe criza, vremea de afara…si numai vina noastra sa nu o vedem. Pentru prima data ma simt si eu …furata…simt ca nu doar eu sunt vinovata…Mi-am ales o meserie ca de putin timp a devenit destul de ingrata…cel putin eu asa o vad acum…simt ca nu mai e onorabil sa fii jurnalist, sa scrii despre lume asa cum e…si cand ma gandesc ce idealizam odata jurnalistii…ii vedeam niste zei in adevaratul sens al cuvantului. Eu sunt din provincie, din Baia Mare adica…unde pe la sfarsitul anilor ‘90 se mai facea jurnalism de bun simt si cu daruire sau cel putin asa credeam eu atunci, cand am gandit sa o apuc pe acest drum.

Ma simt furata…pentru ca …

-jurnalism inseamna mai nou sa scrii despre fuste si fufe, despre pitici porno, babe prono

-ca sa ai succes trebuie sa joci dupa cum ti se canta

-ziarele se indereapta incet spre un glorios declin

-se dau afara jurnalisti dupa orice criterii numai dupa cele de profesionalism nu

-si voi mai continua cu lista si in alte posturi viitoare